În anii din urmă, până să ne lovească pandemia, am ajuns să avem călătoriile ca pe un ghiul bizantin strălucitor la degetul nostru mic: granițele – larg deschise, avioanele – low-cost, cazările – diversificate, în variante mai ieftine decât hotelurile, și telefonul smart – mereu în mână. Așa că ne-am îmbulzit să trăim toți Călătoria, iar în această adevărată ambuscadă de turiști spre toate zările, social media a venit cu încă o avalanșă, aceea de exhibiționism al voiajurilor: toată lumea s-a fotografiat și a postat de lângă oricare dintre monumentele, peisajele, tablourile lumii. Au bubuit blogurile de călătorii, centrate în jurul unor experiențe foarte personale pe care le au diverși oameni care, până mai ieri, făceau altele și s-au transformat deodată în călători „profesioniști”. Acum, eu vin și te întreb, tu cu cine ai pleca la drum, cu cineva care se pozează continuu lângă orice și nu trece mai departe de ceea ce ochiul vede oricum sau cu cineva care îți șoptește, cu haz și talent, lucruri esențiale despre locurile în care ajungi, despre cultura și povestea lor temporală, cineva care trece dincolo de tonul sec de Wikipedia și îți povestește cu căldură tot ce e, de fapt, esențial să știi despre un loc?!
De aceea, eu mă bucur să fiu parte din călătoria lui Radu Cosma prin toată lumea grație aceastei cărți, să învăț lucruri noi, să zâmbesc, să înțeleg mai bine locuri prin care deja am trecut sau de care am auzit. Are destinații care nu ar fi neapărat pe o listă comună, călătorii la care visăm de-o viață, cum sunt Djibouti sau Kazahstan, cuprinde locuri populare prin care am trecut și noi, cititorii, sau locuri pentru cei mai elitiști dintre călători, cum e Nepalul. Dar, mai ales, traversând lumea, dăm în carte de scriitori adorați sau de alții despre care e timpul să aflăm, „auzim” muzică, ne imaginăm dansuri, simțim parcă și trăirile date de un meci bun de fotbal. E o carte care vibrează de atmosferă, o carte pe care o poți savura în egală măsură la cafeaua de dimineață, cu un ceai aromat sau la un pahar de vin de după-amiază, pentru că îmbie la experiențe complete, cu toate simțurile. Călătoriile noastre nu mai sunt azi, de când cu pandemia, ceea ce erau înainte și nu avem idee nici cum vor arăta după, nici când vor mai fi posibile. Ne rămân însă reperele culturale, valorile acelea pe care istoria, cu intemperiile ei, n-are puterea să le clintească. E bine să ni le amintim, să ni le subliniem!
Și cât timp nu călătorim la fel de mult ca înainte, avem de fapt timp să citim mai mult, iar cartea lui Radu Cosma ne va ajuta în dorul nostru de lume largă.